Cheile Butești, cunoscute și sub denumirea Defileul sau Reciful Butești, sunt un monument al naturii de tip geologic sau paleontologic în raionul Glodeni, Republica Moldova. Aria protejată este amplasată la sud-est de satul Butești. Ocupă o suprafață de 110 ha, sau 96 ha conform unor măsurări mai recente. Obiectul este administrat de Primăria comunei Camenca (24,15 ha) și Primăria satului Butești (32,27 ha).
Istorie
Primele informații în literatura de specialitate au fost furnizate de geologul Theodor Văscăuțanu în 1925. În perioada sovietică, stâncile au fost studiate de Alexandru Ianekeivici, care a editat în 1987 o broșură (monografie) despre compoziția calcaroasă a recifului.
Descriere
Cheile se consideră unele din cele mai largi din bazinul Prutului de Mijloc. Au fost săpate de râul Camenca în reciful organogen sub formă de canion cu lungimea de cca 1,8 km sau peste 2 km, lățimea între 50 și 125 m și înălțimea de 40[8]-50 m.
Reciful este înconjurat din trei părți de râul Camenca și afluentul acestuia, Camencuța.
Formațiunile geologice, asemeni altor recife calcaroase din nord-vestul Republicii Moldova, s-au format în două etape, 15-20 milioane de ani în urmă.
În prima etapă, calcarele de bază s-au format în apele Mării Badeniene, preponderent din corali, foraminifere, briozoare, alge albastre-verzui și cochilii ale diferitor moluște.
În cea de-a doua etapă, calcarele de vârstă volhiniană s-au format mai mult din briozoare, foraminifere și alge albastre-verzui în apele calde ale Mării Sarmatice și Mării Tortoniene. În recif au mai fost descoperite schelete ale ostracodelor, crabilor, aricilor, mușchilor, litotamniilor, mai rar imprimări ale scheletelor de pești, ale unor părți de foci, delfini și alte animale.
Pe recif s-au păstrat urme ale unei cetăți din neolitic, apărată de maluri abrupte și de un val de pământ.
Peșteri și grote
În pereții recifului Butești se află o peșteră și câteva grote nestudiate. Peștera se află la extremitatea de nord a recifului, la poalele celei mai înalte stânci a recifului (peretele dinspre satul Butești), adâncită în corpul stâncii la aprox. 9 m.[4] În ea, după niște investigații preventive, au fost găsite urmele unei culturi arheologice vechi, atribuite neoliticului[12] sau, după alte surse, paleoliticului și mezoliticului. În sedimentele ei, la adâncimi de peste 5 metri, s-au găsite rămășițe pietrificate ale animalelor și instrumente de lucru din piatră. Peștera este împărțită în câteva încăperi și are mai multe intrări și ieșiri. Este una dintre cele mai cunoscute atracții turistice ale raionului.
Pe suprafața defileului format de râulețul Camencuța (afluent al Camencii), în versantul de dreapta al acestuia a fost descoperită încă o peșteră, în urma unei explozii în timpul extragerii pietrei. Explozia a scos la suprafață o cantitate mare de oase fosilizate, printre care fragmente de cranii, mandibule, dinți solitari, membre și alte piese scheletice, în total cca 3.000 de reminiscențe. Osemintele aparțin unor mamifere mari, precum ursul-de-peșteră, hiena-de-peșteră, bizonul, cerbul-gigantic, cerbul-nobil, marmotele etc. La fel, au fost descoperite vestigii arheologice, precum vârfuri de săgeți, răzuitoare și alte obiecte din silex, străpungătoare și sule de os, mânere din coarne de cerb etc. Acestea provin de la un trib de vânători preistorici neandertalieni, purtători ai culturii Mustie, care au locuit aici cca 70-80 mii de ani în urmă.
Statut de protecție
Obiectivul a fost luat sub protecția statului prin Hotărîrea Sovietului de Miniștri al RSSM din 13 martie 1962 nr. 111, iar statutul de protecție a fost reconfirmat prin Hotărîrea Sovietului de Miniștri al RSSM din 8 ianuarie 1975 nr. 5 și Legea nr. 1538 din 25 februarie 1998 privind fondul ariilor naturale protejate de stat. Deținătorul funciar al monumentului natural era, la momentul publicării Legii din 1998, Primăria satului Camenca, dar între timp acesta a trecut la balanța Primăriei comunei Camenca (24,15 ha) și Primăriei satului Butești (32,27 ha).
Reciful este un monument geologo-paleontologo-arheologic de o deosebită importanță științifică, instructivă și cognitivă. Are valoare ecoturistică ridicată. Este valoros și din punct de vedere floristic, aici fiind atestate peste 120 de specii de plante, dintre care unele sunt specii foarte rare incluse în Cartea Roșie a Republicii Moldova.
Cheile Buteștiului sunt primele formațiuni geologice salvate de la distrugerea cauzată de extragerea pietrei din cariere, datorită intervenției, în 1984, a Mișcării Ecologiste din Moldova (MEM).
Conform situației din anul 2016, aria naturală nu avea instalat un panou informativ.
Rolul în cultură
Conform unor legende populare, în stâncă a fost găsită o ladă cu aur turcesc. Alte legende spun că Cheile Butești au jucat un rol important într-o bătălie dusă de Ștefan cel Mare.
Localnicii numesc stânca „vârful Țiglăului”; pe ea au fost instalate trei cruci.
Cea mai mare grotă din stâncă, care de fapt este şi cea mai mare din Moldova, formează concreştere în formă de cascadă de piatră, care de la distanţă seamănă leit cu un elefant care stă întins pe iarbă.
Anume acest elefant i-a purtat faimă stâncii, care de altfel este străpuns de mituri şi istorii.
În peştera „elefantului” au fost găsite rămăşiţe ale omului preistoric, în aceste locuri fiind descoperite mai multe obiecte de pe timpul Civilizaţiei Cututeni (mileniului VI î.Hristos).
Sunt situate la sud de satul Buteşti, pe o suprafaţă de 110 ha. Râuleţul Camenca sapă un defileu pitoresc prin corpul şirului de recifi calcaroşi din zona Prutului. Reciful care poartă acelaşi nume cu localitatea, este înconjurat din două părţi de apele râuleţului şi atinge dimensiuni impunătoare: peste 2 km în lungime şi peste 125 metri în lăţime. Formaţiunea geologică s-a creat, ca şi întregul şir de toltre din bazinul Prutului de Mijloc, cu 20-15 milioane de ani in urmă, în apele calde tropicale ale Mărilor Sarmatică şi Tortoniană, ce acopereau pe atunci ţinutul. Corpul recifului este calcaros, format din schelete de corali, moluşte, litotamnii şi alte animale şi alge marine. Calcarele acestei formaţiuni unice sunt străpunse de o sumedenie de grote şi peşteri mai mari si mai mici, ce au servit drept lăcaş pentru animale în perioada glaciară şi omului în perioada preistorică. În ele au fost descoperite oase fosilizate de urşi de cavernă, tigri, lei, rinoceri, mamuţi, zimbri ş.a.
În folclorul local, s-au plămădit în sute de ani o mulţime de legende legate de acest recif. Una dintre ele povesteşte despre Swidrighelo, regele Lituaniei care ar fi poposit pe aceste meleaguri ca simplu cioban, înainte de a căpăta tronul înaintaşilor săi.
În ziua solstițiului de vară, 22 iunie, se organiza anual „Sărbătoarea Muzicii și a Naturii” la poalele stâncii, în preajma grotei.
Amplasare:
Aria protejată este amplasată la sud-est de satul Butești, raionul Glodeni
Sursa
